Construcția de bază a structurilor exterioare și a caracteristicilor peisajului constă în principal din fundații, cadre structurale principale și elemente de incintă sau decorative. Fundația servește ca interfață între structură și sol, suportând sarcinile din suprastructură și asigurând stabilitatea generală. În funcție de scara structurii, de condițiile geologice și de cerințele funcționale, pot fi utilizate diferite tipuri de fundații-cum ar fi fundații izolate, fundații cu benzi sau fundații cu piloți-. Cadrul structural principal suportă sarcinile primare; tipurile comune includ structuri din lemn, oțel și beton, precum și structuri hibride care combină mai multe materiale. Fiecare tip structural implică caracteristici specifice de construcție, necesitând o selecție bazată pe mediul operațional specific.
Componentele din cadrul principal-cum ar fi grinzile, stâlpii, fermele și contravântuirile-conlucrează pentru a forma un sistem de suport-de sarcină stabil. În structurile comune, cum ar fi pergole și pavilioane peisagistice, coloanele suportă în primul rând sarcini verticale și le transferă la fundație, în timp ce grinzile și panele susțin acoperișul sau alte elemente superioare; componentele de contravântuire sporesc și mai mult stabilitatea generală a structurii. Când sunt supuse la vânt, zăpadă sau sarcini de ocupare, componentele-interconectate prin articulații-colaborează pentru a transfera aceste forțe. În consecință, metodele de conectare sunt un aspect critic al construcției miezului, cu tehnici comune, inclusiv prin șuruburi, sudură, îmbinări cu mortare-și-conexiuni din beton.
Structurile exterioare necesită, de asemenea, sisteme de incintă și detalii care să se armonizeze cu mediul înconjurător. De exemplu, acoperișurile trebuie să asigure un drenaj și impermeabilizare eficiente, în timp ce materiale precum lemnul și oțelul necesită tratamente pentru a preveni putrezirea și coroziunea. Elementele de peisaj, cum ar fi scaunele, balustradele și jardinierele trebuie, de asemenea, să țină cont de standardele la scară umană și de siguranță. În plus, materialele, culorile și formele structurii ar trebui să se alinieze cu vegetația din jur, căile, caracteristicile apei și arhitectura existentă, creând un amestec unificat de funcție structurală și atractivitate estetică. Numai prin integrarea rațională a fundațiilor, cadrelor principale, îmbinărilor de legătură și elementelor detaliate pot structurile exterioare să obțină siguranța, durabilitatea și calitatea vizuală necesare.