Proiectarea spațială a structurilor exterioare și a peisajelor trebuie să țină cont mai întâi de aspectul general al amplasamentului. Amplasarea, orientarea și scara structurilor influențează direct capacitatea de utilizare a peisajului; prin urmare, proiectele trebuie aranjate cu atenție pe baza topografiei, modelelor de circulație, distribuției vegetației și fluxului pietonal. Structuri precum pavilioane, pergole și platforme de vizualizare servesc adesea ca noduri spațiale care ghidează mișcarea, creând în același timp zone distincte pentru odihnă și interacțiune socială.
Gestionarea atentă a distanței dintre structuri și împrejurimile lor creează un sentiment de profunzime spațială, evitând problemele de supraaglomerare sau goluri excesive.
În ceea ce privește organizarea spațială, trebuie prioritizate nevoile și tiparele de activitate ale utilizatorilor. Diferite tipuri de spații exterioare îndeplinesc funcții distincte: zonele de agrement necesită medii confortabile pentru zăbovire, zonele de activitate publică au nevoie de spațiu deschis amplu, iar căile de circulație trebuie să rămână continue și neobstrucționate. În consecință, amplasarea structurilor ar trebui să se alinieze cu căile, piețele și spațiile verzi pentru a favoriza conexiunile naturale între zonele funcționale. Facilități precum scaunele și pergolele ar trebui să fie poziționate în funcție de fluxul pietonilor și de liniile de vizibilitate, asigurând o accesibilitate ușoară, oferind în același timp priveliști plăcute asupra peisajului.
Designul spațial pentru structurile exterioare trebuie, de asemenea, să pună accent pe armonia cu mediul natural și arhitectura din jur. Structurile nu trebuie să fie excesiv de obstructive din punct de vedere al înălțimii, masei sau formei; în schimb, materialele și stilurile adecvate ar trebui selectate pentru a se asigura că se îmbină perfect în context. Integrarea vegetației, a caracteristicilor apei și a topografiei cu structurile permite crearea de experiențe spațiale variate-de la zone deschise și semi-deschise până la zone relativ închise-, îmbogățind astfel profunzimea și diversitatea peisajului. În cele din urmă, trebuie luate în considerare considerente practice, cum ar fi lumina soarelui, ventilația, umbrirea și drenajul, pentru a se asigura că spațiul nu este doar atrăgător din punct de vedere vizual, ci și confortabil și funcțional pentru utilizare pe termen lung.